Episodul de **vreme extremă** din februarie 2026, marcat de **viscol puternic**, ninsori abundente (strat de zăpadă de 20–50 cm în medie, izolat peste 50 cm) și rafale de vânt de 60–85 km/h (cu posibilitate de cod roșu în unele zone), afectează grav jumătatea de sud și est a României (Muntenia, sudul Moldovei, București, Dobrogea parțial).

Impactul economic este imediat și multifațetat, lovind sectoare cheie vulnerabile la astfel de fenomene.

**Transportul și logistica** suferă cele mai vizibile pierderi. Autostrăzile A1, A2 și numeroase drumuri naționale (DN-uri) au fost închise sau restricționate ore întregi, uneori zile. Blocajele masive din trafic generează costuri indirecte majore: întârzieri în livrări, combustibil consumat inutil, pierderi pentru transportatori (camioane blocate), agricultori (inputuri neajunse la ferme) și retaileri (marfă perisabilă blocată). CFR Călători a anulat zeci de trenuri, iar aeroporturile din București au raportat curse anulate și deviate. Estimările istorice pentru episoade similare (ex. viscole din ierni anterioare) arată pagube de ordinul zecilor de milioane de euro doar din transport, prin productivitate pierdută și costuri operaționale suplimentare.

**Sectorul energetic** înregistrează un spike de consum electric (încălzire rezidențială și terțiară), suprapus peste un context deja tensionat. Vârful de consum a fost ridicat în ianuarie 2026, iar viscolul crește riscul de avarii în rețelele de distribuție (copaci căzuți pe linii, întreruperi). Companiile energofage (industrie, procesare alimentară) resimt costuri mai mari, iar prosumatorii ajută parțial, dar nu rezolvă dezechilibrele. Sistemul energetic național rezistă datorită importurilor (până la 4.000 MW capacitate transfrontalieră), dar costurile suplimentare se transferă indirect în prețuri.

**Agricultura și zootehnia** sunt puternic afectate pe termen scurt și mediu. Ninsorile abundente și viscolul pun în pericol animalele (ex. saivane prăbușite sub zăpadă, ca în Buzău), furajele și accesul la ferme. În plină iarnă, pierderile de animale și întârzierile în hrănire generează daune directe. Pe termen mediu, solul compactat de zăpadă grea și polei poate afecta pregătirile de primăvară (semănat întârziat, eroziune).

**Construcțiile și comerțul** înregistrează opriri: șantiere blocate, livrări impossible, magazine și centre comerciale cu acces limitat. Microîntreprinderile și IMM-urile din zonele rurale și semi-urbane (servicii, mic comerț) pierd venituri zilnice semnificative.

**Costuri publice și asigurări** cresc rapid: intervenții masive ale pompierilor, jandarmeriei, drumurilor (material antiderapant, utilaje – sute de utilaje în București singur), ajutoare pentru zone izolate. Pagubele la infrastructură (poduri, drumuri deteriorate de îngheț-dezgheț ulterior) și clădiri (acoperișuri prăbușite) se adaugă la bugetele locale deja tensionate. Asiguratorii se confruntă cu un val de daune (CASCO, locuințe, agricultură), ceea ce poate duce la creșteri viitoare de prime.

Pe fondul unei economii deja fragile (creștere prognozată redusă la 0.6–1.1% pentru 2026, recesiune tehnică în 2025, deficit bugetar ridicat ~6%), un astfel de episod agravează presiunea. Pierderile directe estimate (transport + energie + intervenții) pot ajunge la zeci de milioane de euro în câteva zile, iar cele indirecte (productivitate, lanțuri de aprovizionare) se multiplică.

În concluzie, vremea extremă din februarie 2026 subliniază vulnerabilitățile structurale ale economiei românești la schimbările climatice: infrastructură slab adaptată, dependență mare de transport rutier și costuri publice ridicate în gestionarea crizelor. Adaptarea (drumuri rezistente, rețele energetice îngropate, stocuri strategice) devine esențială pentru a limita impactul viitor al unor episoade tot mai frecvente.